Dragostea , cea mai grea boala , o povara ce o impartasesc cei care traiesc intr'un singur suflet ce isi unesc gandurile si sentimentele . Primele simptome sunt zambetele , saruturile dulci , mangaierile fine si complexul ca este cineva cu care poti duce lucrurile rele la un sfarsit , cineva caruia poti sa ii spui ce gandestei , ce te doare , ce te macina stiind ca te va intelege , un umar pe care sa plangi , o parere de care sa tii cont un zambet care sa'ti redea speranta. Pe parcurs o sa te obijnuiesti si o sa ti se para clisee . Insa cum e lasat pe aceasta lume , nimic nu e nemuritor , iar odata si odata atunci cand te astepti mai putin apar primele lacrimi , reprosuri iar pana la o ruptura a dragostei sudata cu iubirea purtata celui drag este doar un pas ; nimic nu o sa fie la fel , timpul parca nu mai trece asa repede iar in fiecare lucru ii vezi chipul , orice ai face oriunde ai fi se regaseste mereu in tine ; acolo sta , martorul ce vede si aude tot , e inlauntrul tau si nu poti face nimic sa te regasesti sa fii ce ai fost . A crescut odata cu inima si tot cu ea se va stinge .